miercuri, 16 februarie 2011

kaleidoscope heart


'Povesteste-mi despre tine'. Crede-ma ca de mult nu mai stiu nimic cu adevarat legat de persoana mea. Poate doar ca imi place vata de zahar si ca mi se face cateodata mult prea dor. Am incercat sa ma ascund dupa multe scenarii si cateva pahare pline cu fum, cu aroma de cola cu visine. Mi-a fost bine un timp. Credeam ca imi place sa fiu superficiala. Sa nu simt nimic si nici sa nu ma mai gandesc de zeci de ori. Si-asa mi se zice ca i overthink things. Dar nu e mai usor. Mai usor ar fi sa fii cu adevarat prost si retardat emotional. Atunci ai avea o viata atat de linistita cu zile pline de somn si zambete proaste.
Cred ca te-as invidia atat de tare. Caci tu nu ai avea nevoie de un perete dupa care sa te ascunzi, de o persoana care sa te apere sau de un zambet de care sa te agati. N-ai intelege termenul de injustitie asa de mult cum ma chinuie pe mine acum. Sunt bipolara, blocata intre dorinta mea de a crede si sarcasmul care would bash that faith. Poate candva o sa am o balanta. Caci acu 2 zile in propia mea bucatarie am avut dovada vie de puritatea sentimentului dar acu 3, am cunoscut natura umana mult mai meschina si degradanta de cum am crezut vreodata ca poate sa fie.
De fapt, uite. Am mai aflat ceva nou despre mine. Mi-as fi dorit sa fiu proasta. Probabil as fi zambit mai des.

joi, 10 februarie 2011

mood

Te-ai trezit vreodată dintr-un vis atât de bun și ai încercat apoi în nenumărate feluri sa adormi, sa îl poți relua? Sau ai avut o răceală și ți-ai promis ca vei aprecia mult mai mult faptul ca ești sănătos dacă doar ți-ar trece și ai reveni la normal?
..sucks to be you.

marți, 8 februarie 2011

joi, 3 februarie 2011

vreau

Îmi zici că sunt dependentă de macabru. Nu, dragul meu, sunt doar dependentă de negru, vicii și lapte cu ciocolată. Vii, îmi respiri flori și albastru pe la ureche iară eu doar îți zâmbesc fals cu gândul la cum aş vrea să te remodelez, smulgând bucată cu bucată din tine, lipindu-le apoi cu salivă și ploaie.
Căci oricât de groaznică m-aş crede, ştiu că tu ai fi mai rău şi oricât de diforma aş fi, din cauza ta sigur m-as îmbolnăvi.
Fix boala zaharoasă, care mă înnebunește până la punctul în care nu mai știu să mă reprezint decât printr-o literă bine aleasă, dintr-un alfabet inventat de mine, dintr-o lume în care nu exista decât pastile colorate cu euforie și minciuni din sârmă ghimpată.
Vreau să zâmbet, tu vrei sa dinţi, vreau sa cântec, tu vrei simți.
CE? O mare bălărie, scrisă acum non-colorat, printre sticle verzi umplute cu galben, arsă literă cu literă pe sufletu-mi de copil. Căci mă țin de un stâlp din ciment rece să nu cad în pieptul tău, să nu las urme prea adânci, ce nu le pot acoperi doar cu acadele. Pentru ca îmi va piere tot cheful de tine după primul sărut și voi înnebuni când umbra nu-ţi va fi aici.