Tocmai m-am uitat la un film foarte dragut ‘ The jacket’(pe care il recomand) , genul de film care te pune pe ganduri. In mare parte despre nebunia adevarata si daca fiecare din noi nu suntem nebuni intr-o anumita masura. Just think about it. Fiecare din noi are o parere despre un lucru si traim intr-o lume care s-ar presupune ca este 'reala' prin definirea faptului ca you see, you grab, you smell and you know it’s there. Si pana la urma asta mai mult se rezuma la lumea fizica dar cea emotionala? Multa lume se presupune ca innebuneste dupa o dezamagire emotionala, dupa moartea unei persoane dragi, smth care pur si simplu te-a dat peste cap si te-a impins peste limita emotionalului cunoscuta de tine. Dar este nebunie ca unii oameni trec mai greu peste ele? Este nebunie ca vor o lume a lor si traiesc in ea? Sau suntem noi nebuni ca incercam sa fortam oameni sa traiasca intr-o lume ‘reala’ dupa standardele noastre si fara sa fie fericiti. Ca se rezuma la fericire. Oricare ar fi ea. Materiala, fizica sau emotionala. Unii oameni sunt fericiti daca au bani si ii arunca pe mese-n club, altii sunt fericiti ca fac sex si acumuleaza a big black book probabil in care isi au cuceririle si altii se rezuma la the ultimate challenge in this life and that being happily in love.
Dar pana la urma oricare ar fi fericirea ta, pentru ca nu judec, actually chiar nici nu ma intereseaza, de ce tu ai judeca o persoana nebuna? Pentru ca este fericita in lumea ei? Mi se pare trist! Mi se pare foarte trist ca sa ajungi sa realizezi ca oamenii prosti si nebuni sunt fericiti. Si daca chiar stai sa analizezi, cat timp avem sa fim fericiti? Nimeni nu stie! Nimeni! Si ma enerveaza ca atunci cand suntem fericiti reusim cumva sa stricam totul pentru ca nu mai stim sa profitam de moment. Pentru ca ne-am invatat sa traim intr-o lume groaznica unde lumea rade de romantism si unde lumea e obisnuita cu dezamagirea si minciuna. Si de ce stricam? Ca avem standardele unei lumi ‘reale’ ca asa trebuie sa fie si asa am fost invatati. Cate persoane cunosti tu in lumea asta care sunt fericite? Fara doza normala de nebunie? Sa pleci iarna in pijamale sa iei inghetata de la non-stop ca ti s-a facut pofta? Sau sa te opresti pe strada si sa dansezi un blues cu persoana iubita chiar daca nu se aude muzica nicaieri? Sau sa te furisezi la film cu prietenii( asta e un pic mai greu de facut recunosc :D ) ?
Toata lumea este prea stresata pentru lucruri absolute inutile, de genul aia i-a dat comment pe hi5 nu stiu cui si multe alte porcarii asemanator de superficiale si a uitat pur si simplu sa fie ‘nebuna’.
Sunt reclamele de la Orange ( mda, am scris mai devreme Vodafone, sorry 'bout that :D ) atat de cute, din metrou, cand un tip care sta in picioare se tot uita la o tipa care sta jos, se remarca unul pe altul iar restul lumii care statea jos observa si ii fac loc tipului langa ea. Cand in lumea asta reala s-ar intampla asa ceva?! Lumea are standarde de common sense without sense.
Prefer sa stiu ca sunt considerate nebuna dar sa fiu fericita decat sa mai am standardele unei lumi goale, fara speranta.